De câte ori am tresărit
La fiece mişcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.
Ş-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Şi lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.
O, dac-ai şti de câte ori
Nopţile albe, nedormite,
Ţi le-a jertfit până la zori
Sălbateca-mi iubire,
Măcar o clipă-ai fi venit,
Adus ca de ursite -
C-un sărut să pui sfârşit
Durerei nesfârşite!
vezi mai multe poezii de: Veronica Micle
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.