Nici cupele de-argint nu-mi plac, Vor trece ani. Şi-nnoitoare, Pe-acelaşi drum, ca la-nceput Dar dacă, în aceeaşi zi,
Nici auritele pocale,
Ci dintre toate cel mai drag
Îmi e căuşul palmei tale.
Cu-aceeaşi dragoste de fată,
Voi bea din palma ta, de care
N-am să mă satur niciodată.
Vom dogorî mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
Pe-obrazul însemnat de viaţă!
Mi-ai da să beau din mari pocale,
Eu, dintre toate, m-aş opri
Tot la căuşul palmei tale.
vezi mai multe poezii de: Veronica Porumbacu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.