VIA
Fetele duc pe umeri coşuri cu struguri
Boabe întregi poleite de soarele moale.
Dealul cu vii, flenduros până-n poale,
Arde mocnit în focuri roşcate de ruguri.
Borhotul a fiert; din teasc mustul curge-n pocale.
Semnele zic de hambare pe rod şi belşuguri.
Umplu cu vin sătenii butoaiele plescăind şi se bucur:
Horele prind să vuiască în sat colosale.
Ochii deja stălucesc, roşii de băutură,
Bărbaţii trântesc cana golită de gheată.
O bătaie cumplită se-ncinge pentru o fată.
Unul înfige un cuţit în rival şi cu ură
Este purtat de ceilalţi în lanţuri la gâde;
Via se-ntinde la soare pe-araci... şi râde.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel