Viața ca o aruncătură de băț
Adăugat de: M Horlaci

În aruncătura de băț numită " viață " ne rostogolim precum un bulgăre de zăpadă și creștem, ne mărim într-atât, că declansăm o avalansă de inutilități. Cine, sau ce anume ne-ar putea abate, sunt întrebări derizorii, înfrățite prin adopție cu absurdul! Sau cum spune John Fante: „Uneori ne întâlnim destinul chiar pe drumul pe care am luat-o ca să ne ferim de el...” sau vorba proverbului; „de ceea ce te temi, nu scapi"...
Destinul omului înțeles prin prisma filosofiilor universale se-aseamănă fară doar și poate cu o junglă tropicală. Culoarea fiecărei filosofii ca intensitate și nivel de transmitere sau mod de observație ține de inserția metafizicii într-ale relității culturii respective. Indienii ar blama creștinismul, invocând motivul lipsei de imaginaţie impreună cu lipsa diversității revelațiilor divine. În hinduism posibilitățile de-a stabili o comuniune cu tărâmurile sacrului sunt mult mai diverse; un număr mai mare de zei. Pentru fiecare problemă fundamentală există o sursăla care poți apela. În creștinism însă, un singur zeu (dacă nu ținem cont de trinitate) ce poate fi satisfăcut într-un singur mod; dacă i te dedici totalmente, trup și suflet... în islam lucrurile iau o întorsătură și mai sumbră, dacă ținem cont de mecanismul primitiv pe care această religie inferioară îl folosește pentru a controla subconștientul omului! În Grecia antică (patria filosofiei) predomină supranumita " filosofie elenă " în frunte cu filosofi precum: Heraclitus (540 - 480 î.Hr.), Sofocle (496 - 406 î.Hr.), Diogene din Sinope (404 - 323 î.Hr.) și binențeles mulți alții. Un curent filosofic ce se baza, printre altele, și pe rolul logicii în comportamentul uman. Un sistem filosofic care a dat naștere mai târziu altor curente filosofice. Dar până la urmă care este rolul filosofiei în viața omului și a societății? Traducerea literală a acestui termen înseamnă „dragostea înțelepciunii". Aristotel a numit-o "stăpâna tuturor științelor”, iar Seneca, pe de altă parte, a considerat-o abilitatea de a gândi. Ca definiție, dex-ul limbii române o consideră:
" Știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață". Practic, o stiință în care se vorbește despre orice, dar în fond nu se vorbește despre nimic, deoarece concluziile la care ar trebui să ajungem ne îndepărtează parcă tot mai mult de adevăr, asta în cazul în care există unul... Solomon, marele înțelept din vechime, considera căutările noastre după adevăr o goană după vânt, și mare dreptate avea... Sistemele religioase, cât și cele filosofice, au încercat în zadar să ofere răspunsuri la întrebări existențiale. Din păcate, am ajuns exact în locul în care eram la început. Le fel de neștiutori, îndreptându-ne spre o mare iluzie și anume: „iluzia că am existat vreodată".