Sădesc eperanţe
şi-mi ucid mâhnirea,
lumea toată mă urmează;
iradiez numai iubire
şi aştept o mulţumire,
refuzul ei mă derutează.
Pentru o dragoste mare,
demonică,
cântă toţi greierii
în livadă;
boema mea sardonică
îşi consumă viaţa
ca o pradă.
Aş putea
cu primul fluture,
pentru zborul lui aiurit
să mă bat;
parcă vara asta
şi-a făcut de cap,
a dat foc la câmpie
şi la sat.
Drumurile toate
se pierd în depărtare,
numai canicula se lefăieşte;
de ce omenii
îmbătrânesc în agitare
şi una simt
şi alta îndrăgeşte?!
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.