Salcia, mai mult senilǎ, pe un mal de lac suspinǎ
Când religios respirǎ un brotac pe-o frunzǎ finǎ.
Ros de farmecu-nserǎrii şi de-o voluptate crudǎ
Dezleagǎ drama uitǎrii unei vieţi în apa nudǎ.
Nihilismul îl încearcǎ, o formǎ de izmenealǎ,
Când sublimǎ, când vulgarǎ şi care, sigur, înşealǎ
Ca o aparenţǎ falsǎ, martorǎ a devenirii
Într-o lume de regrete ce rod baiera iubirii.
Disperǎri alunecoase el trǎieşte printre unde
Sǎ acopere relaţii cu privirile rotunde
Înadins amestecate în zǎdǎrnicii perene
Care populeazǎ balta cu delicii pǎmântene.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc tuturor celor care se apleacǎ, pentru câteva clipe, asupra poeziilor mele.
samoila
samoila (autor)
marți, 19 ianuarie 2016
Cred ca pe toti ne mai duce gandul, din cand in cand, la ce se va intampla cu amintirile noastre, dupa marele salt...
Va felicit!
florianruse
luni, 18 ianuarie 2016
Da, o poezie buna ! ce frumoasa curgere a versului ...
Felicitari !
Adina Speranta
luni, 18 ianuarie 2016
Frumos. Mi a plăcut !
mirimirela
duminică, 17 ianuarie 2016