Ce sărac, lipsit de floare,
Primăvara bradul pare!
Nu-ți atârnă la ureche,
Vara, vișine pereche…
Și nici toamna-n coș nu-ți pune
Mere, piersici mari sau prune…
Dac-ar crește în livadă,
Ca alți pomi, să deie roadă!
Dar pe stâncile cărunte,
Lui îi place, sus, la munte,
Cu-ale lui zburlite ace
Veverița să se joace.
Și din pisc, măcar nu-i pasă
De furtună și vântoasă!
Totuși, om în lume nu e
Vorbă rea de el să spuie.
Și nici pomul din poveste
Mai slăvit ca el nu este!
Căci o dată-n an, în taină,
Se-nveșmântă-n mândră haină.
Și în orice casă vine
Încărcat cu mandarine.
Și pe orice creangă-ntinsă,
E o luminiță-aprinsă.
Și-n lucirea-i jucăușă
Vezi și-un glob, vezi și-o păpușă.
vezi mai multe poezii de: Victor Tulbure
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.