Vase vechi, în suflet coapte
cu migală de-artizan,
cuarț de zori și sori de noapte
strălucesc nepământean.
Iar scânteia lor prin mine
scapără din gând în gând
și ascult pe vechi ruine
vii ceramici murmurând,
ce-n hipnotice modele
Universul răscolesc,
înfrățind la Car cu stele
bourul moldovenesc.
Parcă sunt pătruns de luturi
ce mă-mbie centrifug,
ca să port aripi de fluturi
pe dogoarea unui rug.
Să mă contopesc genunii
prin agrarul Cucuteni,
unde rădăcini gorunii
scot sub cerul de poieni.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru apreciere, Ina M.!
gabriel cristea (autor)
miercuri, 14 iulie 2021
Salut, Narcis!
gabriel cristea (autor)
miercuri, 14 iulie 2021
Interesantă să frumos scrisă! Felicitări!
Ina M.
luni, 07 iunie 2021
@gabriel cristea
Servus!
narcispurice
sâmbătă, 29 mai 2021