Viitorul cu miros de clor
Am văzut un posibil viitor.
Un timpul al zilelor grele,
Când oamenii pier. Miliarde,
Cuprinși de boală. Totul decade
Iar omenirea întreagă
A încetat să mai spere.
Totul piere, totul e șters.
Fulgere roșii coboară din cer
Nu-i nimeni să-nțeleagă
Al timpului demers.
...
Oamenii pier. Ca muștele mor,
Ca spuma pe valuri în vânt,
În lumea devenită mormânt
Din gropi umplute cu clor.
Gata e totul. Lumea s-a dus
Prea mult rău și-ntuneric
A dezlegat o ploaie de sus,
Un potop atmosferic
Ce-a luat lumea cu totul
Ăsta a fost antidotul
Bolii ce-a cuprins omenirea.
Am văzut prăbușirea
Lumii ieșită din Cuvânt
Și devenită mormânt.
Acesta-i un posibil viitor
Ce-așteptă lumea pe drum.
Și-acest viitor a început de-acum;
Viitorul cu miros de clor!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, frumoase și potrivite versuri...
nicu hăloiu (autor)
joi, 12 februarie 2026
Superba imaginea viitorului cu miros de clor. Am luat stiloul si multumita Dvs.am scris aceste cateva randuri: Viitor cu parfum de clor
Plastic, pesticide, viruși noi și grași,
Poluare, clor, oameni falși, pizmași.
Cer cu soare greu, munți ce se revarsă,
Motorină-n apă și o viață falsă.
Ne distrugem singuri, ne tăiem și craca,
Găurim ozonul și poluăm apa.
Viitorul nostru, cu parfum de clor,
Ne promite zilnic marele favor:
„Uite, sunteți azi pe acest pământ,
Pe care, voi singuri, îl faceți mormânt.”
Elyana
miercuri, 11 februarie 2026