Vină cumplitul tărăboi!
...
Ne pregătim de-apocalipsă?!
Prea mulți cu creiere istețe
Precum găinile-n cotețe
Cotcodăcesc ideea fixă,
Că vor veni vremuri mărețe,
Când vor coborî din cer
Balauri cu gheare ascuțite,
Monștri cu dinți de oțel,
Zei cu inimi împiretrite,
Călăreți pe cai de foc,
Ori purtători de boli urâte,
Vulturi cu sânge pe cioc,
Vijelii de ploi și vânt
Vor izbucni pe pământ,
Vor seca apele toate,
Va seca și sânul mumii,
Va fi jale, va fi moarte,
Căci va veni sfârșitul lumii!
...
Vină cumplitul tărăboi,
Nici nu vreau să se amâne,
Ce ne va privi pe noi?
Noi românii, vom rămâne,
Că-n lume, biata noastră turmă,
De-i zicem nație română,
Suntem în țara ca o stână
Cu sute de ani în urmă!
...
Noi, care-am ucis misterul
Călcând orice jurământ,
Vom rămâne pe pământ,
Că nu ne primește cerul!
...
Ce poate să facă-n cer
Un popor ca vai de el
Dresat să tacă și să-ndure?
Să-nvețe îngerii să-njure?!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu