Vis
Aş vrea să fiu un pescăruş,
Ce fâlfâie în zare.
Din când în când, să-mi fac culcuş
Între nisip şi mare.
Nu vreau deloc să mă grăbesc
În zborul meu spre casă,
Dar nici mult timp să iorsesc,
Căci dorul nu mă lasă.
Aş vrea apoi să mă transform,
În albul lup de tundră
Şi să dau timpul înapoi,
Secundă cu secundă.
În libertate să alerg,
Prin neaua cea sticloasă,
Iar dup-o vreme să aleg
Să mă întorc acasă.
Aşa visa un şoricel,
Pitit într-o cămară,
Şi suspina încetinel.
Ştia pisic-afară.
Aşa visăm şi noi mereu,
Când greu ne e în viaţă.
Dar câteodată mai şi bem
O gură de speranţă.
vezi mai multe poezii de: DANACIOBY
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Câteodată şoriceii visează mai frumos ca oamenii!
O poezie plăcută cu un final pe măsură!
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 02 noiembrie 2016