- Ştiu c-ai plecat de multe zile,
Ai renunțat la tristele poveşti
Şi-ai rătăcit mai multe mile
Doar să ajungi acolo unde eşti.
Ai vrut iubirea absolută,
Te-ai avântat în larg cu primul val
Spre-o insulă necunoscută,
Pierdută-ntr-un ocean atemporal.
Ai înfruntat şi marea crudă,
Jucându-te pe un destin bizar,
Dar ai găsit cu multă trudă
Un albatros fidel, cândva hoinar.
- Am înălţat atâtea ziduri
Din stâncile zdrobite de-ncercări,
Sub ochii mari, aceste riduri
Vorbesc de acalmii, de renunţări.
Ce linii roşii traversează
Destinul meu tu nici nu bănuieşti,
Dar un arhanghel mă urmează
Oriunde merg, iar paşii prin poveşti
Mi-i poartă-n nopţi când doar iubirea
Mi-alunecă prin gene ca un drog,
Convinge-mă că fericirea
E-un zbor în doi pe-un înger inorog.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
reverență, adriana...
nutzu (autor)
joi, 17 martie 2016
mă-nclin, deny...
nutzu (autor)
joi, 17 martie 2016
grazie, Florian....
nutzu (autor)
joi, 17 martie 2016
mulțumim frumos, A.J....
nutzu (autor)
joi, 17 martie 2016
Romantice versuri!
Şi poezia e fermecătoare!
adriana tatu
joi, 17 martie 2016
O curgere lină plăcută ochiului din care cu siguranţă avem de învăţat.
Scrieţi foarte frumos
deny
joi, 17 martie 2016
O poezie care are de departe un farmec unic!
Florian
joi, 17 martie 2016
Poem scris cu dragoste şi frumuseţe!
Să aveţi parte de sănătate şi cât mai multe versuri!
A.J.
joi, 17 martie 2016