Dă-mi, bărbate-n noaptea asta un cuptor încins cu crini,
Șterge-mi rujul de pe buze și mă scutură de spini,
Dimineața când răsare tu să-mi umbli prin destine,
Ca să-mi scald cu tine vise și dorințe clandestine.
Unge-mi sânii-n lună plină și botează-mi coapsele,
‘Ntinde brațele spre mine, desfă din lut capsele,
Nu mă mai păstrez cuminte, ia-mi defectele, le vinde
Sufletul cusut cu taină și cu uliți șerpuinde.
M-am îndrăgostit în iarnă ca un duh de-o
mănăstire,
Mă topesc lupoaică albastră peste turle în neștire,
Văd natura cum respiră cu salcâmi înalți și tineri,
Unde sunt un oaspete, crudă, verde, într-o vineri.
Dezbrăcată de infern îți vânez ochii să-i sorb,
Lumina lor ca să vadă ochii stinși ai unui orb,
Tu să mă visezi sfioasă, muză nudă dintr-o carte,
Fără ușă, fără casă și cu fața-nspre departe…
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.