Visul
...
Pe cerul albastru, nori alburii
Plutesc deasupra ca o cupolă,
Raze de soare, flori pe cîmpii
Duc printre astre a lumii gondolă!
...
Calea de lapte printre stelele mii,
Pe bolta nopții străluce aprins,
Timpul adastă prin galaxii,
Cu fiece clipă, mai moale, mai stins!
...
Ce zgomot din lume se ridică la cer
Și ce liniște-ar fi aici pe pământ,
De n-ar mai fi omul, trecător efemer,
Să strige la nori, la ploaie, la vânt!
...
Și toate-ar fi iarăși așa cum au fost,
Când totul era de-abia la-nceput,
Iar omul părea că-și găsise un rost,
Tânjind către cerul din care-a căzut!
...
Dar nu printre stele e-acel Paradis
În care-a fost liber și a fost fericit,
Când toate acestea se vor fi sfârșit,
Afla-vom că totul a fost doar un vis!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.