Geamantanul unei doamne cu breton,
Căra printre orașe bucățile de ger,
Cărți vechi cu-nsemne de carton,
Și-ntr-o cutie farmece din cer.
Nebuna aprindea cenușă-n porți,
Dacă cenușa poate să se-aprindă,
Fura crenguțe rupte de la morți
Și adormea străinilor în tindă.
În somnul ei și stelele vibrau,
Nebuna pescuindu-le lumina,
În riduri ce pe față se pictau,
Vremelnicia-și măsură rugina.
În visul ei de sete necuprins,
Iubirea a chemat-o la o cină
În taină întunericul s-a stins,
Lăsând-o să se-adape cu lumină.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.