O palmă dată gustului public(I) - Vladimir Maiakovski
Adăugat de: Gerra Orivera

Traducerea: Leo Butnaru




Cititorilor - Noul Dintâiul Surprinzătorul nostru manifest.

Doar noi reprezentăm chipul Timpurilor noastre.
Pentru noi sună cornul timpului în arta cuvântului.
Trecutul e sufocant. Academia şi Puşkin - mai neînţeleşi ca hieroglifele.
Să-i aruncăm pe Puşkin, Dostoievski, Tolstoi ş.a., ş.a. de pe Nava contemporanietăţii.
Cel ce nu-şi va uita prima dragoste, nu o va cunoaşte pe ultima. Cine dintre lesne credulii şi-ar transforma ultima Dragoste în împarfumatul desfrâu al lui Balmont? Oare în aşa ceva să se oglindească cutezătorul suflet al zilei de azi? Care fricos, înspăimântat, nu ar cuteza să smulgă platoşa de mucava de pe fracul negru al cătanei Briusov?
Dânşii să ne fie cei luminaţi de înzorirea nemaivăzutelor frumuseţi?
Spălaţi-vă mâinile ce s-au atins de slinul cărţilor scrise de aceşti nenumăraţi Leonid Andreev.
Toţi ăşti Maksim Gorki, Kuprin, Blok, Sologub, Avercenko, Ciornâi, Kuzmin, Bunin şi atâţi alţii alde ei nu au nevoie decât de o vilă pe mal de râu. De obicei, o atare recompensă destinul le-o oferă croitorilor.
De pe înălţimile zgârâie-norilor privim spre nimicnicia lor!...
Noi ordonăm să se respecte drepturile poeţilor:
- De a-şi amplifica vocabularul prin cuvinte libere, spontane şi derivate(cuvântul-noutate).
La o irezistibilă ură faţă de limbajul de până la ei.
Îngroziţi, să îndepărteze de demna lor frunte Coroana meschinei glorii de doi bani, împletită din măturicele folosite pentru masaj la baie.
Să stea pe stânca cuvântului "Noi" din mijlocul unui ocean de fluierături şi revolte.
Iar dacă deocamdată şi în rândurile noastre se mai întâlnesc murdarele stigmate ale "bun-simţ"-ului şi "bonton"-ului vostru, peste ele deja tremură pentru prima oară fulguraţia Noii Frumuseţi Viitoare a Cuvântului Autotelic(suficient sieşi).

Moscova, 1912, decembrie


David Burliuk, Aleksandr Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Viktor Hlebnikov.




din vol. "Eu şi Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - Bucureşti - 2008

vezi mai multe texte de: Vladimir Maiakovski