Voi, cei ce dormiți somnul-cel-de-moarte!
...
Voi, cei ce dormiți somnul-cel-de-moarte
Și n-auziți plânsetul din munți
Ce se-aude tare, tare de departe,
Voi, cei născuți deja înfrânți!
...
Cum de țineți între voi dușmanii
Lăsându-vă trădați, vânduți, mințiți
Și-n timp ce ei își numără cu nesimțire banii,
De ce dormiți într-una și nu vă treziți?!
...
Cum nu-i vedeți ce fac, de ce dormiți?
De ce tăceți ca lașii sau complicii?
De ce-ascultați de zăngăneala fricii,
Lăsându-vă pe viață-nlănțuiți?
...
Nepăsători își duc viețile frumoase,
N-au lipsă de nimic, se scaldă în huzur,
În timp ce voi răbdați și nu ieșiți din case,
De voi lor nu le pasă, nu-i doare nici în cur!
...
În timp ce voi dormiți, visând o viață bună
Călăii voștri duc țara la pierzare,
Sluijind fideli Satanei în ”marea resetare”,
Din România noastră nimic să nu rămână!
...
Nu simțiți că este din ce în ce mai greu,
Din ce în ce mai greu de trăit în țară?
Și-n timp ce voi dormiți, bântuie pe-afară
O altă Românie, fără Dumnezeu?!
...
Voi, cei ce dormiți somnul-cel-de-moarte,
Voi, cei născuți aici deja înfrânți,
Voi n-auziți plânsetul din munți
Ce se-aude tare, tare de departe?!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.