Vorba escrocilor
...
Lumea asta care piere este ca o închisoare,
Unde prostul este rege, e stăpânul absolut,
Iar deșteptu-i doar așa, ceva lipsit de valoare,
Tare fudul este prostul, cel mai mândru deținut!
...
Cu creierul lui odihnit, pătrunde orice mister,
Ia să-l vezi când merge țanțoș să pară că e deștept!
Prostul nu se îndoiește că nu-i altul precum el,
Că de-aia are păr de macho și pe față și pe piept!
...
Nici să nu te pui cu prostul că-i foarte periculos,
Cât lumea-i imbecilizată și se dezvoltă visceral,
Dumnezeu e mare-n ceruri, dar prostul e mare jos,
Lumea toată-i aparține, indubitabil și total!
...
Prostu-i destul de abil și prostia și-o ascunde,
E bine să nu te pui cu prostul că are mintea odihnită,
Cine te vede lângă prost s-ar putea să vă confunde,
În lume mintea-i prea puțină, dar prostia-i nesfârșită!
...
Cu cât omul e mai prost, cu-atât viața-i mai frumoasă,
Prostul n-are nicio treabă, el nu pune întrebări,
De-aceea prostu-i onorat și în pace toți îl lasă,
Prostul o duce cel mai bine, că nu naște tulburări!
...
Vrei să vinzi o marfă proastă cu cel mai mare preț de cost?
Scrie pe ambalajul ei că este ”doar pentru elită”!
Și-ai să vezi cât de rapid ți-o va cumpăra un prost,
Că-n lume mintea-i prea puțină, dar prostia-i nesfârșită!
...
Escrocii au o vorbă-a lor, adevărată și acidă,
Noi nu vom muri de foame la câți proști se nasc în lume,
Prostu-i ușor de păcălit că-i lăudăros la culme,
Iar mama proștilor în lume permanent este gravidă!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.