Vorbește cu Dumnezeu
Ți-ai pus vreodată întrebarea, unde este Dumnezeu? Îți voi da răspunsul meu, iar tu să-l interpretezi așa cum știi, așa cum crezi. Poate te plângi că nu-ți ajunge întreaga ta agoniseală, dar mulțumește că n-ai boală, sau niciun alt motiv de-a plânge. Pentru cât ai, fii mulțumit, alții n-au nici din ce trăi, nu fii ca cei care-au murit chiar înainte de-a muri. Căci din aceștia sunt destui ce par vii, însă sunt morți, îmbuibați, mereu sătui, nu fii ca ei, chiar dacă poți. Pentru că ei nu dau de greu, se cred deasupra tuturor, dar sufletul lor este gol, or tu, îl ai pe Dumnezeu. De n-ai viață-ndestulată fii mulțumit așa cum ești, că viața asta-ți este dată să urci pe treptele cerești. Să ai gânduri doar de bine cu fiecare pas ce-l faci și ai să simți, atunci când taci, că Dumnezeu este în tine. Și poți să fii atunci oriunde și poți să fii atunci oricum, dacă-L întrebi, îți va răspunde, îți va da un semn pe drum. Dar să te prindă pregătit atunci când îți va da un semn, și-atât cât ai, fii mulțumit și-așa cum poți, trăiește demn. Iar dacă te vei întreba, unde este Dumnezeu, deșteaptă-te, fii treaz mereu căci El este Conștiința ta!
Tronurile lumii-s motive de războaie, cu mii și mii de morți și sângele șiroaie. Iar pentru putere când lupta e în toi și totul e durere, dușmanu-i după noi, căci dușmanul e perfid, pândește-n întuneric și râde-apoi himeric când frații se ucid. Până și moartea plânge, când după bătălie urcă-n veșnicie tineri plini de sânge și-ncepe de-i strânge în șir câte unul să-i ducă la Preabunul. Căci deși nu-i al lor, în război doar tinerii mor, cruzii altoi ai lumii ce piere scăldată-n durere!
Nu poți vorbi cu Dumnezeu decât prin parfumul florilor, norilor și lunii, când înfloresc salcâmii și se trec cireșii, sau când se coc măceșii, numai și numai în vis, într-o livadă sub un cais.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.