Ți-a pus zeița Bendis culoarea nopți-n ochi
Și eu privindu-i devin un alt bolnav pe lume.
Plonjând în adâncimea negrilor perechi,
Pân’ la facerea zilei,m-aș mistui in tine.
Ascunde-ți fierbințeala din tăciuni,sub pleoape,
S-alung orice ispită,simțindu-le dogoarea
Să pot alege starea de rece și poate
Consumatei rupturi să-i pot nega durerea.
În timp ce ștreangul depărtării a putrezit
Încă mă mistuie aducerile-aminte…
Să vii,la noapte,la cuibul nostru părăsit,
Fără mânuși, s-aduni cea mai rămas din mine.
Gelu Radulescu,Ottawa
vezi mai multe poezii de: GeluOttawa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.