Sub cerul nopții, stelele se stâng,
Puterea mea, adânc în mine plâng.
Vrăjitoarea, destinul mi-e scris,
În foc și flăcări, viața mi s-a zis.
Am trăit o viață lungă, plină de dor,
Cu regate ce cad, și visuri ce mor.
Mă numesc blestemată, mă numesc rea,
Dar am văzut lumea căzând fără mila mea.
Chemă-mi numele, și eliberează-te de chin,
Arde-mă pe rug, lasă flăcările ce vin.
Purifică-mi sufletul, eliberează-ți durerea,
O vrăjitoare-n flăcări, îi simți puterea.
Ei vin cu foc, și ura ascunsă,
Dar corupția în inima lor e pătrunsă.
Ei vor să mă ucidă, să mă ardă pe foc,
Dar Vrăjitoarea mereu a fost al acestui loc.
Pe câmpuri de luptă, și nopți de vis,
Am simțit anii trecând, nimicul e nescris.
Mă privesc cu ură, dar frica lor e mare,
Vin la mine cu ofrande și rugăciuni amare.
Cu fiecare flacără, sufletul mi se eliberează,
Nu focul ci frica lor mă luminează.
Sunt o umbră pe cer, o flacără în noapte,
Vrăjitoarea renaște, departe și totuși aproape.
Focul se stinge, dar puterea rămâne,
Vrăjitoarea renaște, în lumină și tăcere.
Din cenușă mă ridic, o forță nouă-n zare,
Regina nopții, ce va avea urmare.
Vocea mea, un ecou, în inimi răsună
Vrăjitoarea-n flăcări, a destinului cunună.
Din întuneric, lumina izbucnește,
Povestea mea eternă, pe plaiuri trăiește.
vezi mai multe poezii de: Velaurius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.