Vremea în care vor dispărea toți jderii
...și în vremea aceea vor dispărea toți jderii,
Pentru că niciunde nu vor mai fi copaci
Și-n țara fără păduri dar plină de săraci,
Vor fi doar păduri de cruci în cimitire
Așteptând o lumânare aprinsă din iubire!
Nu vor mai fi izvoare, că toate fi-vor duse
În locuri unde apa se vinde-ntre produse,
Nu va mai fi nimic, doar un popor de morți
Ce bate pentru pâine pe la străini, la porți,
Și toate-aceste lucruri înficoșătoare
Se vor petrece-n țara ce pas cu pas ne moare,
Pentru că-așa poftit-au hienele puterii,
Corifeii suferinței și durerii!
....și în vremea-n care se va-mplini sorocul,
Un alt popor veni-va să ne ocupe locul
Că-n țara care-a fost a Domnului grădină,
Nu va mai rămâne nimeni viu,
Va fi o țară goală, goală ca un pustiu,
Dar vor fi păduri de cruci și cimitire
Așteptând o lumânare aprinsă din iubire
Și nu va mai fi cine să-aprindă o lumină!
Vor mai fi români prin lumea asta mare,
Muncind printre străini să aibă de mâncare,
Ce prea ușor de-acuma țara lor și-o lasă
Țara care astăzi pas cu pas ne moare,
Ce-a fost cândva grădină fără asemănare
Pentru nimeni ea, nu va mai fi ”acasă”!
....și în vremea aceea vom dispărea cu toții,
Pentru că-așa poftit-au hienele și hoții!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.