O vulpe nu ştiu unde-a auzit
Povestea cu ţăranul păcălit,
Drept care stând
Şi meditând,
Conchise logic şi firesc
Că multe se cam potrivesc.
„Hm... e o baltă pe aici
Cu peşte mult... şi mari şi mici...
Nişte ţărani îi pescuiesc.
Ce-ar fi să-ncerc, poate-i prostesc!”
Deci într-o zi pe înserat
Se prefăcu c-a decedat
Exact în drum,
Dar nu ştiu cum
Ţăranul căruţaş văzând
Vulpoiul mort în praf zăcând,
Stătu în loc,
Zâmbind în barbă echivoc,
Căci vezi şi-a amintit şi el
De o poveste cam la fel.
Dorind la basmul învechit
Un alt final, mai inedit,
Îi trase bietului vulpoi,
Ce sta ca mortu’-n păpuşoi,
Un par de îl făcu grămadă...
P.S.:
Şi vulpea a ajuns... mesadă.
vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă bucur că ţi-a plăcut Dana.
O să încerc să postez săptămânal câte o poezie nouă dintre cele scrise de tata.
Mihai_Manolescu
miercuri, 09 septembrie 2015
:)...buna poezie...si vulpea a ajuns mesada...:)
superba..
felicitari..si multumesc!
cu pretuire,
danab
miercuri, 09 septembrie 2015
Vă mulţumesc şi eu pentru vizită.
Mihai_Manolescu
miercuri, 09 septembrie 2015
multumesc pentru postare....
Consideratie....
CRITICUL BLIND
miercuri, 09 septembrie 2015