Vulturii
Văd vulturii la ospăţ,
Ospăţul cuvintelor goale;
Le ghiorăie înrăitele foale,
Cu gândul la hălci şi bucăţi.
I-aud, triluri scot guturale,
Mimând ciocârlia pe băţ,
Iar interesu-l învăţ
. Cu gesturi sacerdotale.
Simt vulturii roată foşnind
Deasupra, pe cerul cu brumă;
Îi simt colcăind şi pândind.
Aştept vulturii fulgi la încaer,
Când unul va cade în humă
. Iar ceilalţi, asupră-i, din aer.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.