Dalbe stânci își scapă lacrimi
Iar pârâul tot le trece
Pe-unde frunze-n sânge-ncearcă
Să se strige-n cerul rece.
N-a trecut demult vreo ploaie
Pe cărarea asta-n nimeni,
Însă jilavă mi-i haina
De-azuriul înălțimii.
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Wang Wei