Aripile stoluri, cârduri
Nesfârșite se îndeamnă,
În culorile arzânde
Le petrec munții din toamnă.
Că mă-nalț în vârf de munte
Ori cobor în valea-adâncă
Tot mă dor mâhniri cărunte
Și tristețea mă mănâncă.
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Wang Wei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.