Traducere de Octavian Cocoş
Ah! Floare rotitoare de vreme istovită
Ce numeri pașii celui care pe cer lucește
Tu cauți plaja dulce, cu aur poleită,
Unde al lui periplu drumețul și-l sfârșește.
Unde Cel Tânăr care sleit e de dorință
Și palida Fecioară ce-n nea e învelită
Ies din mormânt și suie la veșnica ființă;
Acolo și-a mea floare ar vrea să stea tihnită.
vezi mai multe poezii de: William Blake