Micuțele vrăbiuțe
Țopăie iscusite
Peste caldarâm
Gâlcevindu-se
Cu voci pițigăiate
Despre chestiunile
Care le interesează pe ele.
Dar noi care suntem mai înțelepți
Ne frăsuim
Într-o parte și-n alta
Și nimeni nu știe
Dacă noi gândim de bine
Sau gândim de rău.
Tot astfel
Cu bătrânul care încearcă
Să-și țină câinele în lesă.
Calcă pe caldarâm
Și mersul său
Este mai reverențios
Decât al pastorului episcopelian
Apropiindu-se de amvon
Duminica.
Astfel de comportamente
Mă uimesc dincolo de cuvinte.
Traducere de Marin Mihalache
vezi mai multe poezii de: William Carlos Williams