Trecând de noaptea grea din jurul meu, Neagră ca iadul, fără de sfârşit, Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu Pentru sufletul meu necucerit. În gheara sorţii strâns fără cruţare Nu am dat înapoi şi n-am strigat Lovit de întâmplările amare Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat. Dincolo de blesteme şi de lacrimi, Pe-acest tărâm de umbră subjugat, În anii plini de-ameninţări şi patimi Sunt şi voi fi la fel, neînfricat. Nu mai contează cât de aspru-i drumul, Ce liste cu pedepse vin mereu, Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul- Sunt căpitanul sufletului meu. traducere de Leonard Neculae
vezi mai multe poezii de: William Ernest Henley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.