Traducere de Octavian Cocoş
Din noaptea ce mă prinde tare
Din negura de pe pământ
Eu mulţumesc zeilor care
Mi-au dat un suflet neînfrânt.
În gheara nemiloasă a sorţii
Nici n-am scâncit, nici n-am urlat
Şi nici măcar în faţa morţii
Eu capul nu mi l-am plecat.
Dup-acest loc de întristare
Pândeşte iadul arzător,
Dar prin a anilor vâltoare
Eu am trecut netemător.
Şi cât de-ngustă ar fi poarta
Şi de-am păcătuit la greu
Am luat în stăpânire soarta
Şi îmi conduc sufletul meu.
vezi mai multe poezii de: William Ernest Henley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.