Când ma gândesc la lume ca perena,
Cum e perfecta doar pentr-o clipita,
E-o simpla piesa pe-o imensa scena,
De stele, în secret, înrâurita.
Când vad cum oameni cresc ca un rasad,
Dospiti si nimiciti de-acelasi cer,
Fuduli cât sunt vânjosi, apoi decad,
Luându-si fala-n colb dupa ce pier;
Doar socotind la traiul schimbator,
Si-n ochii mei mai tânara devii,
Oricât e cursul de necrutator
Sa-ti schimbe zorii vietii-n pamântii,
Din dragoste, cu Timpul port razboi,
Iar tot ce-ti ia, îti voi grefa ‘napoi.
Traducere: Laurean Mihai Gherman
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.