Azi m-am lovit de timp,
Într-o încercare de a evada din mine
Sau din minte, nu-mi amintesc exact...
Picioare de plumb ce-mi aleargă-n neștire,
În neștiință, într-o nebună goană...
M-am împiedicat de ghețari cu inimi ascuțite
Și am căzut lipită de tăișul lor
Care-mi perfora zâmbetul de marmură...
Sacadat... respiram un non-aer,
Iar privirea secera în două cerul pământiu,
Încerc să mă ridic, dar alunec din nou
Peste nu știu ce trup dezgolit...
Cu privirea scăldată-n oglinda de-azur,
Cu lacrima altuia pe-obrazul stâng,
Simt un ecou ce mă strânge-n adânc,
Când printre buze se-nghesuie să-mi zboare
Mii de păsări de lut...
Mă găsesc, de fiecare dată, cum nu sunt...
Azi m-am lovit de timp,
Într-o încercare de a evada din mine
Într-o lună cu treizeci și două de zile...
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc pentru obsevatii si pentru cuvintele frumoase!
LarisaBalan (autor)
joi, 14 aprilie 2016
Te rog să revezi acest vers...
"Picioare de plumb ce-mi aleargă-neștire"...ai o greşeală ortografică.
Te mai aștept, Larisa
Deocamdata Da!
CRITICUL BLIND
vineri, 08 aprilie 2016
Felicitari , Larisa! Acesta este stilul tau care te caracterizeaza. Am observat pe parcurs ca ai mai incercat sa jonglezi si cu rima , insa cel mai profund si marcant scrii asa!
Atentie la versul 4 , prima strofa:)
Cu mare drag!
Adina Speranta
vineri, 08 aprilie 2016