în noaptea asta
simt iarăşi misterul mătăsii
sărutându-mi palmele
când o ajut să cadă
de pe umerii anotimpului cald
ce ne-a unit destinele
dezbrăcându-se de toate ninsorile
unui timp preocupat
doar de plăceri efemere
și strălucești atât de frumos
ca o lumânare ce pictează
cu flacăra jucăuşă arabescuri
pe scutul de gheaţă albastru
colorând artificiile înflorite
în fântâna sufletelor noastre
aș vrea
unele nopţi să ţină o veşnicie
să-ţi mângâi respiraţia
cu cerul gurii
și să aprind globuri
în dumbrava inimii
acolo
unde-am sădit cu buzele
primul cuvânt fermecat
noaptea asta
să nu se termine niciodată
să te admir cum treci
pe puntea dintre ieri şi mâine
desculță
în dantelă roşie
(you can leave the hat on)
ca-n anul primului sărut
tatuat pe coapse cu mișcări aldine
în cântecul magnoliei albe
care m-a sedus
definitiv și iremediabil
vezi mai multe poezii de: nutzu