Zădărnicie
Ne naștem spre moarte
și-o viață fugim
vom trăi cât fugim
să ajungem departe!
Plini de nesațiu,
ca zeii-n Olimp,
strângem doar spațiu,
pierzând prea mult timp!
Dumnezeu e tăcut
în veșnicia-i divină,
frământându-ne-n lut
amestecat cu lumină!
Doar strângem avere
pentru lucruri frumoase
dar vom ajunge-n tăcere
o grămăjoară de oase!
Mai alergăm să primim
niscai glorie goală
dar vom ajunge să fim
biet lut într-o oală!
Totu-i vânare de vânt
iar viața-i o fugă
sfârșită-ntr-o rugă
la un cap de mormânt!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.