Zâmbetul norului
...
Tăcută stai deoparte, privește-al lumii joc,
Pe-această scenă tristă, pe-acest trist iarmaroc,
Și-n tot acest spectacol, tu nu te-amesteca,
Tu nu ești dintre-aceștia și alta-i calea ta!
...
Privită ești cu ciudă de toat-a lumii gloată,
Că-n fața ta atâția se simt șterși și mărunți,
Ar vrea dar ei nu pot tot ce poți tu să poată
Tu nici să nu încerci, privirea lor să-nfrunți,
Oricum prin firea lor, sunt loviți de soartă!
..
Privindu-te cu ciudă, în ei răul se naște,
Și răul ăsta-ntrânșii, îi macină, îi arde,
Jignite-vor cu vorbe, că răutatea-i roade,
Vorbele lor să-ți pară orăcăit de broaște!
...
Tăcută stai deoparte, privește-al lumii joc,
Pe-această scenă tristă, pe-acest trist iarmaroc,
Și-n tot acest spectacol, tu nu te-amesteca,
Tu nu ești dintre-aceștia și alta-i calea ta!
...
Destinul tău e altul, ai crucea ta de dus,
Deși cu ei în lume, nu ești din lumea lor,
Să treci pe lângă dânșii cu privirea-n sus,
Că-n timp ce ei înjură, îți zâmbește-un nor!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.