Zăna
Sărută-mă și n-am să spun la nimeni
O să-ți păstrez dulceața-ți cu zăvor
Te așteptam doar ieri , dar ai venit de Vineri
Din ceruri , dintre stele și ai planat ușor
La mine la fereastră cănd visam la tine
Tu dragoste măiastră cănd eu-ți căntăm de dor
Te-așteptam doar Luni , dar ai venit de Vineri
Ca să ma iei cu tine și să plecam in zbor
Te-am fermecat cu-n cănt acolo între aștrii
Și glasul meu te-ampresurat ușor
De te-am făcut să fugi atunci din nori albastrii
Ca să traiesti nelimitat si simplu cu un muritor
Iar cei din jur te-au sfătuit ca nu e bine
Să pleci de unde viață veșnică există
Dar ai zburat senin cu găndul doar la mine
Spunăndu-le că nu doresti să ai o viața tristă
O viață, fie ea și scurta vrei , știi bine
Nu una lungă unde sa petreci
Singurătatea noastră fără mine
Mai bine muritoare , dar pragul să mi-l treci
Sa locuim cuminți , in noua noastră casă
Si patul cald să se întindă pe un nor
Ca să-ți aduci aminte draga mea aleasă
De-a ta copilarie cănd văntul suflă-ușor
Iar tot ce ne-nconjoara, să fie din poveste
Și de visezi , iti spun că visu-i călător
Mă străngi cu drag la piept și știu că este
O îmbrațișare taincă a zănei , pentru-un muritor !
vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.