cu o mie de cai
poți cumpăra o scară spre cer
dar liniștea cu glas de greier
nu o poți hașura
stând la fereastra ovală a cerului
cu pintenii înfipți în talazul ierbii
câte secunde dorm în lanul de veghe
șchioape de infinitul o sau de interminabilul a?
număr stelele care înrămează cerul
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală
vor apune iubiri în filigran
iar noi vom sparge fosforul secundelor
mângâind coama cuvintelor
ce îmi flutură peste umeri
respir sarea albă
pe lună plină
/sepie a mărilor înstelate/
cine își va înneca sorții
cine aburul nopții îl va ancora lângă mal?
vezi mai multe poezii de: Angi Cristea