Zi de Iarnă
Ninge rece afară, viscolind zăpada,
E vifor şi frig, şi nămeţi se-aşează
Pe uliţe-n straturi totul camuflează;
Cu troiene albe s-a-mbrăcat ograda
Şi-oriunde priveşti, albul luminează.
Sub rafale grele de vânt ce oftează
Gem copacii toţi. Norii cu grămada,
Se plimbă pe ceruri să facă dovada
Că-şi fac datoria, că iarna primează
Şi că-i vremea ei, să-şi facă rocada.
Dacă zăpadă e multă, o să fie pâine
Şi-anul care vine de roade-o fi plin,
Căci vor strânge toţi, belşugul divin;
Nimeni n-o avea, grija cea de mâine
Şi-orizontul vieţii, va fi-astfel senin.
Zicala-i credibilă, venind din străbuni
Cu albul zăpezii, mereu peste vremi;
Când la gura sobei, trecutul rechemi
Şi focul s-aprinde buchisind cărbuni,
În rugă umilă, pe Domnul să-L chemi!
E frumoasă iarna, când omul e gata
Pregătit cu toate spre-a trece cu bine,
Viscolul şi-ngheţul, factori ce-l reţine
Dela munca proprie, obligat de-a sta...
La ce face Domnu' -i timp de-a cugeta!
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă bucur pentru toţi iubitorii de poezie frumoasă, care se simt atinşi de balsamul ei înmiresmat.
S-aveţi multe satisfacţii sufleteşti şi La Mulţi Ani !
Duverna (autor)
miercuri, 13 ianuarie 2016
Frumoasa poezie - ca sens si structura, mi-a facut placere sa o citesc
gianina
miercuri, 13 ianuarie 2016