Luat-am doctoratul în greu, făcutu-l-am știință.
- trecut-am suferința pe hârtie;
am cercetat și experimentat-am atâta suferință ...
cine-o citește-o vede, o simte încă vie.
Nebuna mea ființă
cu gânduri despletite,
ce-au prins culoarea nopților de smoală,
a căutat vibrare în frunze ruginite,
când, ultim gest-omagiu, se frâng ...
Palma rămâne goală.
O pulbere-aurie se scurge-ncetişor,
iar degetele ce-au fost cândva căuş,
deschid o cale a frângerilor care și-acestea mor ...
doar gândul zboară liber și este jucăuș.
Acestuia din urmă, ce mult l-am frământat,
de diamant i-am dat tărie și sclipiri;
zidit-am castele preamărețe cu turnuri de cobalt
- cuvinte rostuite, 'nălțate-n nemuriri.
Zidire din zidire - un act cugetător ...
Filosofii sunt spuse ...
când viața este artă - cu sau fără vrere ...
Creația în sine-i durere, e chin copleșitor,
E focul care-L arde pe Artist.
Artistul, El, în veci nu piere.
Mara Emerraldi
5 august 2020
vezi mai multe poezii de: maraemerraldi4gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.