Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Zidul - samoila
Poezie adăugată de: samoila

Pe colina de sub
Munte,
Printre maci şi buruieni,
Singur
Şi cu flori pe frunte
Este-un zid
Printre buşteni.
Putea fi
În altǎ parte,
Fǎrǎ flori,
Fǎrǎ culoare,
Biciuit de vânturi
Sparte
Şi de razele
De soare.
Însǎ nu ştiu ce destin,
Ce intenţie,
Ce vrere
L-au suit cu un suspin
Peste marea lui
Durere.
Unii vin
Şi se-nchinǎ
În tǎcere,
Alţii-şi fac
Doar o nevoie,
Fǎrǎ s-aibǎ
Niciun
Trac.
Dacǎ-n el încǎ-i ascuns
Sufletul de-odinioarǎ,
Îşi va potoli
Un plâns
Ce îl sapǎ
Şi-l doboarǎ.
Încercând
De multe ori
Sǎ mai pǎcǎleascǎ
Moartea,
Simte cǎ
Nu mai învie,
Însǎ ştie
Cǎ îl mai pǎstreazǎ
Cartea.

vezi mai multe poezii de: samoila