Ziua-ncepe în crepuscul, de cu zori de dimineață,
Soarele mijind minuscul, noi spălându-ne pe față,
La izvorul șipotind, ori la câte o chiuvetă,
Fața, ochii răcorind, chiar de treaba-i desuetă...
Cafeluța în ibric, clocotește zgomotoasă,
Hai s-o savurăm un pic, c-o țigară canceroasă...
Mic dejun luăm și-apoi, spre serviciu, cam plouați,
Tre’ să mai muncim și noi ; nu suntem așa bogați...
Ziua debuteaz-abrupt, cu o muncă susținută,
Și răzbate dedesupt, o exemplară ținută,
Pentru orice-activitate, făcută cu pasiune,
Nu e muncă-i plinătate, plină de expansiune...
Pentru tineri, ziua-i încă, un examen de trecut,
Pentru vârsnici, ce-au în cârcă, anii mulți, e dor acut,
De-ale tinereții valuri, de putere și vigoare,
Însă zilele-s pe valuri, parcă-s păsări călătoare...
Nesimțită, după-amiaza, vine-ușor tip-til, tip-til,
Simți că te apucă groaza, parcă este vodevil...
Vine pe nepusă masă, seara blândă, răcoroasă,
Și pe toți ne strânge-n casă, adunați frumos la masă...
O gustare, o șuetă,noaptea varsă-a ei maramă,
O-ntâmplare desuetă, zi de zi ne luată-n seamă...
Și a mai trecut o zi, viața noastră pământească,
Se scurtează până când, trece-n ceea îngerească!
vezi mai multe poezii de: Nelu Preda