Dunia Pălăngeanu
ZIUA RĂPUSĂ DE VÂNT
Alerg cu toamna în buzunar
jarul frunzelor se-adună-n cuvânt,
mă caut prin vitralii de minaret-
speriată ca o inimă de căprioară
e ziua răpusă de vânt...
Soarele ca un bulgăre de miere
se rostogolește ușor pe câmpia din mine
miroase a reavăn ,a pământ pustiit,
a dorul de verde și crud
prin depărtate dimineți senine.
Părul mi-e salcie cu creanga rărită
ochiul se –oglindește –n hău de fântână
m-apasă pe umeri cu secera rece
colțul de zare,colțul de lună…
Speriată ca o inimă de căprioară
sub al toamnei violet vestmânt
e ziua răpusă de vânt.
vezi mai multe poezii de: Dunia Palangeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.