Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... Aproape,
Mă- nvăluie în stoluri. Vin fluturi și petale
Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor și cale.
Tresar sub stropii limpezi de ploaie cristalină
Și mă- nveșmânt în clipa desăvârșită, fină.
De azi, din Primăvară, îmi voi sorbi nectarul,
Din cupe neatinse, preaplinul, dulce - harul.
E o feerie astăzi și buzele- mi cuvântă
Cântări de bucurie și mulțumire - adâncă.
Din aripa de ceară aprinde- voi altare,
Cu alte aripi, albe, mă voi porni în zare
S- adun albastre ceruri în ochii mei de fluturi
Și stropii de lumină. Să nu mai merg prin luturi.
În zbor de porumbiță, cu brațe de sulfină,
S- adast, așa, o vreme , în palma Ta divină.
Aceasta poezie este cuprinsă în volumul,, În palma cerului",
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.