~ Când am plecat pe mare ~
Când am plecat pe mare suspinând,
Tu ai rămas în port fără de vise,
Priveai cum cerul se-negrea plângând
Și-n palma ta erau doar stele stinse.
Nu m-am uitat o clipă înapoi
Aveam să trec prin valuri de mătase,
Acum călătoream pe lângă nori
Și gândurile-mi tremurau spinoase.
Eram tot mai departe în amurg
Și malul drept nu-l mai vedeam în zare,
Atunci am înțeles că-i prea târziu
Și-am încercat să stau de vorbă cu o floare.
Voiam să-i povestesc de ochii tăi frumoși,
Să-i spun de frumusețea ta strălucitoare,
Nu m-a lăsat să scot niciun cuvânt,
Și de atunci..., eu rătăcesc pe mare.
vezi mai multe poezii de: Dark Matter
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.