”Verba volant, scripta manent”
...
Vă regăsiți în versurile mele?
Foarte bine, asta mi-a fost dorința,
Sunt versuri bune, mi-am protezat cu ele
Teama că mă trădează neputința!
...
Ce pot face din ele, n-aveți nicio idee,
Din ele-mi fac și scut și arme de atac
Și aripi pot să-mi fac, să zbor până la stele,
Ele-mi dau libertate și-atâtea pot să fac!
...
Ele nu m-au trădat pe mine niciodată
Cum vă trădați voi neamul cu fiecare pas,
De mă forțați să tac, cu vocea amputată,
Tăcea-voi, că din versuri mi-am făcut alt glas!
...
Vă doare adevărul, vă deranjază crunt,
Din versurile mele v-am făcut oglindă,
Voi sunteți trădătorii acestui vechi pământ,
În versuri eu pun focul ce stă să se aprindă!
...
Nici strop de sânge-n voi nu este românesc,
Aveți de partea voastră mușchii, bâta, parul,
În mine curge sânge fierbinte, strămoșesc
Și am de partea mea dreptatea, versul, harul!
...
Iubirea mea de țară voi n-o puteți cuprinde,
Nici n-ați putea voi duce asemenea povară,
Sunteți ca buruianul ce crește și se-ntinde
Voi sunteți un virus ce-a infestat o țară!
...
Atâtea mi s-au luat, dar scrisul mi-a rămas,
Din câte mi-am dorit, e unicul talent,
Chiar dacă sunt tăcut, nu-mi trebuie nici glas,
Pentru că vorba zboară, dar scrisu-i permanent!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.