Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

…şi-n carne respiră Dumnezeu - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

*„fiu al Omului şi-al Tatălui” *


să fiu cu tine astăzi
rostogolesc sunete între măslini extrag din nervuri
mirabile seisme barometrul trăirii se blochează uneori
dezleg atomii de aer din ancore nevăzute
am să-i întorc orologiului ecoul primar
toate firidele neluminate ale celulei vibratoare
îşi dezvăluie taina mai sus de cel de-al patrulea lob
mai înalt de-a cincea cameră a inimii
cu veşnicii colorate capitonez ochiul fără de pleoapă
în acceptare smerită îmbăiez verbul
şi aştept o explozie de iarbă

multă vreme spaimele şi îndoielile vor învârti cheiţa eului
în pleoapa care altădată primea doar supersonice încărcate cu vise
acum coboară maiestoasă doar umbra
îţi vei aminti poate cât de lungă e moartea când plasele
aruncate spre cer nu-ţi adună polen de zboruri
în degete liană se zbate un colibri cu-o bucată de soare în cioc
n-am să fiu răţuşca tarată pentru că templul cărnii
în lentila ta virusată se citeşte bordel
sângele meu fierbe în doruri curat sub codificare celestă
n-am să întind pielea până la destrămare doar ca să vezi strălucirea
lumina învârte axul creaţiei pivotându-i centrul oriunde
doar pupila scindată împarte întregul
caută cusătură în roba credinţei şi-nghesuie abisuri în irişi
durerea se prăbuşeşte în sine când nimic nu-i certifică sensul cât pustiu
înghite clipa când se teme să se respire în vertebră
şi carnea repudiază sacrul ursitei
să nu îngheţe singurătatea ta frigiditatea topeşte urzeala minunii
de-a fi om cu supra-măsură om ce-şi ocupă datul firesc
fără castrări de conjunctură
şi orbi ce se îneacă în propria lor umbră

în fântâna din care beau zilnic miracole
şi răsfoiesc nemişcări violete în apă doar preacurata fecioară
a născut lumină întrupată ocolind legea divinului
doar ea n-a cunoscut exploziile novelor în sânge când îmbrăţişarea
topeşte universurile într-un geamăt irupe-n implozii timpul
şi sămânţa sacră porneşte aventura
pe elipsa magiei

profeţi amnezici ne sluţesc chipul n-am să accept malformarea
identitatea
ne-a fost revelată printr-o răstignire
golgota ne pulsează în epidermă ca să aflăm înălţarea

adevărul se cere desfoliat în trup precum din spirit deopotrivă
dimensiunea luminii unitar locuită

mă-ntoarce în clipă micuţul colibri străbate prin mine
râuri de lavă şi-mi desface în palmă
o picătură de soare

mă cuibăresc în braţele tale

forfoteşte de taine
pielea ta pe care am dezbrăcat-o în mine

vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera