Deștepta-mă-voi devreme
Roua când de-abia apare
Ca-nceputul de poeme
Care te atrag spre Soare.
Dar n-a răsuna un vers ici
Chiar de zările sunt treze
Precum înfloriră piersici
Pe tablouri japoneze.
Păsările doar vor prinde
Glas din raze delicate
Iară ape clipocinde
Le-or ținea isonu-n toate.
Și un nor culoarea roză
A cules de după dealuri
Că-l privesc ca în hipnoză
Sau ca beat de idealuri.
Întâlni-voi dimineața
Ca pe-o naștere râvnită
Mută ca să-și spună viața
Cât e ea de fericită.
N-oi lua nici o hârtie
Nici cu ce să scriu cuvinte,
Ci voi strânge-o melodie
Și în suflet și în minte.
Cântecul din timpul proaspăt
Memorându-mi-l în coarde
Să nu seamăn doar c-un oaspăt
Ori cu insul cumsecade.
Ci cu pruncul primăverii
În petale și în frunze
Ce imnarea deșteptării
Nu o cântă doar în buze.
Ci-o trăiește și o simte
C-orice por și fir de sânge
Și din gândurile strâmte
Libertatea voi atinge.
O poveste înviată
De susținerea cerească...
Numai pleata mea-nghețată
Tot nu vrea să se topească.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.