Am învățat că viața poate să fie o dorință.
O doresc!
Doresc... Doresc... Doresc...
Raze de soare pe piele, gumă de mestecat
cartofi dulci, acadele...
Doresc să mor ieri și să mă nasc poimâine,
iar între, doresc să fiu nemuritoare.
Ce mai doresc?
Viață în lumea asta atât de...
Dar ochii mei? Sufletul meu?
Trupul meu atât de fragil.
Om, dus cu timpul.
Își place să te măsori.
Pe de-a lungul, pe de-a latul,
pe de-a beatul. Visezi.
Te-mbeți cu vise și măsori valori,
dar mai bine trăiește.
Dar, trupul meu atât de fragil...
Doresc să mor ieri și să mă nasc poimâine,
iar între, doresc să fiu nemuritoare.
Iubesc.
vezi mai multe poezii de: Tabita L. Salagean