Tare mă tem că vremurile viitoare
vor fi mai picante,
mai greu de digerat
într-o lume în care am aflat
Mi-e dimineața
seară la
amiaz,
mi-e timpul
Iubirea mi-e mamă,
iar crezul mi-e
Tatăl Nostru
care locuiești
Am învățat că viața poate să fie o dorință.
O doresc!
Doresc... Doresc... Doresc...
Raze de soare pe piele, gumă de mestecat
Am scris
pentru tine
suflet
365
Încordat
înrămat
ți-e visul
întemnițat.
Atâta haos...
Atâtea flori...
Atâta miros de viață...
Cât?
Tu, eu și ploaia
Ne lăsăm purtați
De picuri, zâmbet
Și raze pierdute de soare.
Ce răpitoare
Ți-e privirea
De mii de ani,
Lumină.
Adăpostește-te în inima mea
Când arșiţa te arde,
Iar ploaia te bate.