1 DECEMBRIE
E ziua ţării mele, sfântă zi
Când Transilvania s-a întors acasă,
La România noastră cea frumoasă.
Ne-ntreaba însă bunii, ne-om trezi
Sau aşteptăm mereu să vină zorii
Visând în noaptea care ne conjugă?
E ţara noastră, n-o priviţi în fugă!
Lăsaţi-o să vă intre prin toţi porii
În fiinţa voastră, în adâncul ei,
În inimile deseori cernite
De fapte şi cuvinte ipocrite
Din scaune de poliderbedei.
E ziua sfântă a Unirii Mari
E ziua mea, a ta, a tuturor.
Lăsaţi-vă cuprinşi de sfânt fior
Nu luaţi exemplele unor barbari
Ce calcă în picioare tot ce-i sfânt
Şi uită că aici au mers la şcoală
Crezând că dragostea e vorbă goală
Când spunem că iubim acest pământ.
Cu bombe în mulţimi nu mergi în rai,
Ba nici în iad nu te primeşte dracul
Dacă nu simţi cum ţi se duce veacul
Când nu săruţi drapelul celui plai
Numit şi scris pe hartă România
Cu sângele străbun vărsat în luptă.
De-atâtea veacuri e o ţară suptă
Dar nimeni nu i-a vlăguit mândria.
Primeşte-mi Doamne ruga şi mă ia
Când va fi vremea să mă-ntorc la tine
Nu de pe alte dealuri şi coline
Ci de aici, din Romania mea!
Aceasta mi-e dorinţa, voia ta!
vezi mai multe poezii de: stomff